sâmbătă, 11 octombrie 2008

Lorenna a lasat catedra pentru scena

Cânta de mica. A avut doua vise, care i s-au îndeplinit: sa devina profesoara de limba si literatura româna si cântareata. În momentul de fata, are pe piata patru albume si mai multe videoclipuri. Acum lucreaza la un nou album, pe care urmeaza sa-l lanseze în curând pe piata. (Vlad Alexandru)

Pregateste al cincilea album

Dupa absolvirea Facultatii de Litere din Cluj Napoca, a profesat un timp, dupa care a întrerupt activitatea profesorala, pentru a se putea dedica în întregime muzicii. A debutat într-o trupa pop-dance, cu un album de dragoste intitulat "Am ramas cu amintiri frumoase". Dupa ce trupa s-a destramat, Lorenna si-a continuat cariera muzicala solo, trecând la muzica de petrecere si manele, "ca se fac bani din ele".
În momentul de fata, are pe piata patru albume si mai multe videoclipuri (“Petrecere cu ardeleni”, ”Lorenna si Raoul" (dance), “Frumoase-s româncele”, “Lorenna si Puiu Codreanu”. Acum lucreaza la un nou album, pe care urmeaza sa-l lanseze în curând. A avut si are foarte multe turnee, spectacole, atât în tara, cât si în strainatate.

A cântat de la balconul primariei

Artista spune ca “viata este plina de fapte si întâmplari, altfel ar fi monotona si ne-am plictisi”. Cum nu duce lipsa de întâmplari, ne povesteste câteva. “Un coleg de-al meu, care mai face pe impresarul, a luat o nunta, undeva pe la tara, prin zona Nasaudului. Asta s-a întâmplat în vara anului 2007. Acolo ne-a angajat sa cântam, pe mine, împreuna cu formatia, si pe înca un coleg de-al meu, Ghita Munteanu.
Asa numitul "impresar" a întocmit contractul pentru nunta, calculând pentru fiecare ca ar avea de cântat, vocal, vreo doua -trei ore, restul atmosferei ramânând sa fie întretinuta de formatia instrumentala, sau de combina muzicala pe care o aveam inclusa în aparatura noastra. De regula, nuntile încep la orele 20,00, chiar mai târziu, dar noi a trebuit sa ne prezentam la orele 18.00.

Când ne-am facut aparitia în satul cu pricina, mai întâi eu si intrumentistii mei, la orele 18,15, toti satenii erau afara, adunati în jurul primariei. Ne-am apropiat de multime, iar în loc sa fim primiti cum se cuvine, era sa fim luati la suturi de catre organizatori, pentru ca am întârziat 15 minute. Am fost obligati sa intram în primarie, sa urcam la balcon si sa începem sa cântam, pentru a ne vedea si a ne asculta tot satul. Zis si facut, n-am avut de ales.

Acolo, sus, la balcon, erau instalate doua boxe si un cd-player, pe care am tinut un recital de o ora, dupa care a aparut colegul meu, Ghita, si m-a înlocuit. Acea ora a trecut repede, deoarece am avut parte de multe aplauze si ajutor din partea publicului, care a cântat cu mine si m-a sustinut în tot acest timp. Dupa ce a cântat si Ghita, ne-am retras cu totii în cortul în care trebuia sa aiba loc evenimentul. Pâna aici, toate bune si frumoase, nimic iesit din comun, în afara de cântatul serenadei...la balcon. Partea urâta a lucrurilor a început de pe la ora 2.00 când, în momentul în care am vrut sa luam si noi o pauza, sa mâncam, sa punem muzica la combina muzicala, a venit unul dintre organizatori si ne-a spus, pe un ton amenintator: "Cântati, ca nu v-am platit sa stati sau sa ascult muzica de pe CD!”.

Si povestirile Lorennei continua! “Acum vreo patru-cinci ani, când eram pe la începutul carierei muzicale, aveam stabilit un concert la o casa de cultura, lânga Sibiu, unde am fost anuntata, de catre impresarul care organizase spectacolul, ca figuram în program, în deschidere la Fuego. Am pornit din Cluj mai din timp, ca sa ajung la spectacol, dar fiind traficul blocat din cauza unui accident pe sosea, am întârziat, timp în care a cântat Fuego în deschiderea mea. Dar nu asta este secventa pe care am vrut s-o aduc în discutie, ci aceea de dupa spectacol, când, la autografe, eu stateam într-o masina, o Dacia, la care de-abia i se dadea geamul în jos, de trebuia sa-l ridici ajutat de ambele mâini, iar alaturi de mine dadea autografe colegul Fuego, dintr-o masina "bengoasa", nu mai retin marca.

Toti fanii care veneau la autografe, in majoritate copii, ma întrebau de ce am venit cu o Dacia si n-am venit cu alta masina. Impresarul, care era în apropiere si auzise intrebarea, a intervenit si m-a salvat cu un raspuns de genul "mi-am lasat masina aia mai frumoasa în Sibiu, pentru a nu intra pe drum rau cu ea, pentru ca, într-adevar, acolo era un drum cu multe gropi. De fapt, eu le raspundeam cinstit, pentru ca era prima mea masina luata din banii munciti de mine, din concerte, si avea o valoare sentimentala”.

0 comentarii: